Orice progres intelectual mareste responsabilitatea morala a omului. Nu se poate pretinde nimic unei fiinte inconstiente; ganditorul isi asumainsa indatoriri cu atat mai mari cu cat avanseaza in cunosterea binelui si raului. Sorbind din cupa cunoasterii, candidatulsimte un lichid rece si dulce, devenit mai apoi brusc amar, isi recapata, intr-un sfarsit, dulceata initiala.
Tot astfel se va petrece si viata lui ca initiat. Nepasarea, caracteristica fiintelor de rand, lui nu ii este ingaduita. Omul luminat nu are dreptul sa traiasca doar pentru sine insusi: el trebuie sa se dedice semenilor si, fara sa se preocupa exclusiv de interesele sale personale, sa poarte povara neimplinirilor celorlalti.
Este vocatia coplesitoare si distinctiva a omului de inima devotat, ale carui intentii sunt adesearastalmacite. In ochii egoistilor, dezinteresarea sa este anormala; in consecinta, purtarile sale sunt suspecte, actele sale sunt fatarnice, el este colmniat, persecutat, parasit, tradat si dispretuit de toata lumea.O data ce a gustat amarul, cel drept inclina sa dispere aflandu-se in primejdie sa cada rapus de nerecunostinta oamenilor.
Aceasta suprema incercare nu-l gaseste insa nepregatit pe initiat. Departe de a se lasa coplesit si fara sa refuze potirul fatal, el il primeste hotarat sa-l soarba panala capat.
In acest moment, licoarea intepatoare si fierbinte si preschimbaintr-o bautura intaritoare. Initiatul bea din apele lui Lethe. Uita insultele, uita suferinta si, continuind sa se de dice celorlalti, isi regaseste pe deplin pacea sufleteasca in mijlocul framantarilor vietii. Bucurandu-se de acum inainte de seninatatea inteleptilor, el gusta dulceata meleaguilor Elizee. Maretia sa morala il inalta atat de sus, ancat turbarea celor rai nu-l mai poate atinge. Cruzimile cele mai salbatice nu-l mai misca, el este mai presus de cele omenesti: cu adevarat liber si demn de titlul de INITIAT !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu