CODUL FRANCMASONULUI

1. Adoră pe Marele Arhitect al Universului;

2. Iubeşte pe apropapele tău. Fă bine. Fii caritabil;

3. Nu face rău;

4. Lasă oamenii să vorbească;

5. Nu face altcuiva ceea nu-ţi place ţie;

6. Ţine-ţi sufletul curat pentru a putea apare cu demnitate înaintea Marelui Arhitect, care este Dumnezeu;

7. Iubeşte pe cei buni. Plânge pe cei slabi. Fugi de cei răi. Dar nu urî pe nimeni;

8. Vorbeşte cumpătat cu cei mari, înţelepţeşte cu cei egali, fii sincer cu amicii, dulce cu cei mici, blând cu cei săraci;

9. Nu linguşi pe fratele tău, căci îl trădezi;

10. Dacă fratele tău te linguşeşete, păzeşte-te să nu te corupă;

11. Dacă Marele Arhitect îţi dă un fiu, mulţumeşte-I, dar tremură pentru depozitul ce ţi-a încredinţat;

12. Fă din acest copil imaginea demnităţii;

13. Fă-l ca până la 10 ani să se teamă, până la 20 să te iubească şi până la moarte să te respecte;

14. Fă copilul drept şi ilumnat, decât frivol şi elegant;

15. Fă-l onest, decât dibaci;

16. Gândeşte-te a-i da bune principii, decât maniere elegante;

17. Citeşte şi profită; vezi şi imită; reflectează şi filuminează;

18. Fă totul spre folosul fraţilor tăi, căci atunci lucrezi pentru tine însuţi;

19. Ascultă totdeuna vocea conştiinţei;

20. Fii părintele săracilor. Fiecare suspin ce asprimea ta îl va provoca, va adăuga numărul blestemelor care vor cădea pe cugetul tău;

21. Respectă străinul călător, ajută-l. Persoana lui să fie sfântă pentru tine;

22. Evită gâlceava; precede insulta;

23. Fii întotdeauna raţional;

24. Respectă femeile, nu abuza de slăbiciunea lor, nu le dezonora;

25. Dacă roşeşti de profesiunea ta, eşti orgolios;

26. Gândeşte-te că nu poziţia ta onorează, ci, doar modul cum o exerciţi;

27. Fii mulţumit în locul tău, de tot şi de toate;

28. Bucură-te văzând dreptatea. Mâhneşte-te când vezi nedreptatea. Suferă fară a te plânge;

29. Nu judeca cu uşurinţă faptele oamenilor;

30. Nu blama deloc;

31. Laudă atunci când se merita;

32. Marele Arhitect sondează şi apreciază faptele noastre.

LUMEA CARE URMEAZA SA VINA

Motto: "Pentru a-ti cunoaste viitorul, trebuie cunoscut trecutul."

Cu totii evolutia ravasitoare a climei, schimbarea ei pe inntreg Pamantul. Aceasta ar putea fi cel mai evident semn "fizic" al chimbarilor pe care le prevestesc oamenii din vremurile de odinioara.

Multe texte vechi, care ca "Manuscrisele de la Marea Moarta", cercetate de initiati, in special Manuscrisul lui Iasia, prevestesc acest timp al schimbarii, in care viitorul depinde de noi. Stiinta rugaciunii este arta de a simti, a trai, a gandi la bucuria si viata care "sunt deja" in experienta noastra.

Francmasoneria

Nici forta, nici cerinta nu sunt eterne... Atunci ce poate regenera poporul cazut in dezordine? Nimic altceva decat stapanirea masurata a ratiunii... Idealul F. M. consta in a construi pe nesimtite o republica universala si democrata a carei regina va fi ratiunea, iar consiliul suprem, adunarea inteleptilor. In virtutea principiului care a prezidat la nasterea Francmasoneriei, ea va putea, bazandu-se nu pe voia Marelui Arhitect Al Universului (Dumnezeu), sa dea viata moralei si bunei credinte poporului.

MANIFESTARILE SACRUlUI

După cum spunea Mircea Eliade „Manifestările sacrului ontologic crează lumea... ierofania descoperă „punctul de referinţă” absolut, un anumit „centru”... Din acest motiv omul religios tinde să se plaseze în „Centrul lumii”. Pentru a trăi în centrul lumii el trebuie creat... (M.Eliade „Sacru şi profan”). Pentru noi, copiii Moldovei, simbolul taurului şi mitul despre zimbru şi Dragoş este aceeaşi manifestare a centrului ca şi capul marelui zeu celtic Bran îngropat sub Londra şi care o protejează, ca templul lui Bel în Babilonul antic şi legenda construirii templului din Ierusalim de către Solomon în vechiul regat al Israelului, ca legenda lui Hiram pentru masonii din întreaga lume, deoarece simbolul taurului nostru actualizează, arătînd protectorul nostru, zeul, iar simbolul său reprezentat printr-un taur-zimbru codifică mitul si legitimeaza spaţiul nostru istoric. Taurul descoperă acest centru şi pentru noi el este aici, pe pămîntul Zimbrului, protectorul codrilor milenari.

Plansa de arhitectura - "NEBUNUL"

Cuvintele din această planşă de arhitectură pregătită în mod expres vor reprezenta puterea de unire a lanţului dintre două planşe, una cu sens introductiv urmează să o prezint.

Am fost şi noi cândva profani, evident nu vom comenta ce înţeleg profanii prin nebun. Limbajul profan (obişnuit, curent, superficial) are tendinţa de a limita cunoaşterea lucrurilor (obiecte, fiinţe, concepţii, idei, definiţii etc.) doar la suprafaţa lor, la forma lor, la reprezentarea lor imediată, directă, cea mai simplă, la corpul lor tangibil, ignorând total sau parţial – fondul: spiritul, esenţa acelor lucruri.

În sfera simbolismului, termenul nebun are o conotaţie complexă, profundă, ezoterică, ce nu poate fi atinsă decât prin revelaţie. Doar aşezaţi sub aripa înţelepciunii – dobândită prin iniţiere – putem accede la misterioasa esenţă a nebunului.

Adeseori – pentru lumea profană – omul inspirat, artistul, profetul, înţeleptul, filozoful, iniţiatul par nişte nebuni. Pentru că ei nu se încadrează în tiparele înguste şi meschine ale aşa zisului normal. Pentru că ei evadează din ţarcul măruntelor obişnuite, încercând sa înţeleagă rostul suprem al omului pe Pământ. Pentru că ei sparg în bucăţi mici comportamentului banal şi rutinat al oamenilor, încercând să le spună că Adevărul nu este etern, ci el trebuie căutat şi descoperit permanent în gândurile, cuvintele şi faptele noastre.

Omului simplu – celui care nu cunoaşte altă regulă decât aceea a bunului simţ – înţeleptul îi apare drept un ciudat, un nebun. Nebunul se găseşte în afara zidurilor raţiunii obişnuite, în afara măruntelor obişnuinţe. În spatele cuvântului nebunie – în sens ezoteric – se ascunde, de fapt, un alt cuvânt: transcendenţa.

Savantul Amadou Ba Hampte, relatează în documentul „Kaidara” (fondul UNESCO) o interesantă şi semnificativă legendă populară din cultura arabă: „Există în lumea profană, trei feluri de nebuni: acela care avea totul şi pierde brusc totul; acela care nu avea nimic şi dobândeşte brusc totul; şi, în sfârşit, bolnavul mintal”. În lumea ezoterică nu există decât un singur nebun: iniţiatul; adică, acela care sacrifică totul pentru a dobândi înţelepciunea.

Profanul – după ce a citit câteva biblioteci – îşi închipuie că a făcut cultură. Nebunul (iniţiatul) defineşte cultura ca fiind ceea ce a rămas, după ce a uitat totul. Profanul consumă cultură, nebunul produce cultură.

Profanul are gânduri sedentare, rânduite frumos – precum cutiile de conserve pe rafturile unei cămări – în interiorul cetăţii. Nebunul nu are astâmpăr, gândurile lui umblă, se agită, se mişcă permanent: merg înainte. Profanul este un simbol htonian (al pământului). Iniţiatul este un simbol solar. El calcă peste teritoriile virgine ale cunoaşterii, dincolo de cetatea pământului.
(R:.L:.Genesis, Aprilie 2011)