"LICHT, MEHR LICHT.." - Johann Wolfgang Goethe
"Iluminarea este sfârsitul suferintei." - Buddha

Deoarece din suflet forma trupului se ia,
Si sufletul e forma ce trupul isi formeaza

duminică, 15 mai 2011

Plansa de arhitectura - "NEBUNUL"

Cuvintele din această planşă de arhitectură pregătită în mod expres vor reprezenta puterea de unire a lanţului dintre două planşe, una cu sens introductiv urmează să o prezint.
Am fost şi noi cândva profani, evident nu vom comenta ce înţeleg profanii prin nebun. Limbajul profan (obişnuit, curent, superficial) are tendinţa de a limita cunoaşterea lucrurilor (obiecte, fiinţe, concepţii, idei, definiţii etc.) doar la suprafaţa lor, la forma lor, la reprezentarea lor imediată, directă, cea mai simplă, la corpul lor tangibil, ignorând total sau parţial – fondul: spiritul, esenţa acelor lucruri.
În sfera simbolismului, termenul nebun are o conotaţie complexă, profundă, ezoterică, ce nu poate fi atinsă decât prin revelaţie. Doar aşezaţi sub aripa înţelepciunii – dobândită prin iniţiere – putem accede la misterioasa esenţă a nebunului.
Adeseori – pentru lumea profană – omul inspirat, artistul, profetul, înţeleptul, filozoful, iniţiatul par nişte nebuni. Pentru că ei nu se încadrează în tiparele înguste şi meschine ale aşa zisului normal. Pentru că ei evadează din ţarcul măruntelor obişnuite, încercând sa înţeleagă rostul suprem al omului pe Pământ. Pentru că ei sparg în bucăţi mici comportamentului banal şi rutinat al oamenilor, încercând să le spună că Adevărul nu este etern, ci el trebuie căutat şi descoperit permanent în gândurile, cuvintele şi faptele noastre.
Omului simplu – celui care nu cunoaşte altă regulă decât aceea a bunului simţ – înţeleptul îi apare drept un ciudat, un nebun. Nebunul se găseşte în afara zidurilor raţiunii obişnuite, în afara măruntelor obişnuinţe. În spatele cuvântului nebunie – în sens ezoteric – se ascunde, de fapt, un alt cuvânt: transcendenţa.
Savantul Amadou Ba Hampte, relatează în documentul „Kaidara” (fondul UNESCO) o interesantă şi semnificativă legendă populară din cultura arabă: „Există în lumea profană, trei feluri de nebuni: acela care avea totul şi pierde brusc totul; acela care nu avea nimic şi dobândeşte brusc totul; şi, în sfârşit, bolnavul mintal”. În lumea ezoterică nu există decât un singur nebun: iniţiatul; adică, acela care sacrifică totul pentru a dobândi înţelepciunea.
Profanul – după ce a citit câteva biblioteci – îşi închipuie că a făcut cultură. Nebunul (iniţiatul) defineşte cultura ca fiind ceea ce a rămas, după ce a uitat totul. Profanul consumă cultură, nebunul produce cultură.
Profanul are gânduri sedentare, rânduite frumos – precum cutiile de conserve pe rafturile unei cămări – în interiorul cetăţii. Nebunul nu are astâmpăr, gândurile lui umblă, se agită, se mişcă permanent: merg înainte. Profanul este un simbol htonian (al pământului). Iniţiatul este un simbol solar. El calcă peste teritoriile virgine ale cunoaşterii, dincolo de cetatea pământului.
(R:.L:.Genesis, Aprilie 2011)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu