REVENIREA ZEULUI SOARE

Palestina ajunsese la o veritabila rascruce in istoria omenirii. Fiindca zeii nu mai erau perceputi ca existand in lumea materiala, era necesar ca zeul Soare, Cuvantul, sa coboare pe Pamant. Asa cum vom vedea, misinuea lui era aceea dea a planta in craniul uman samanta unei vieti interioare ce avea sa devina noua arena de desfasurare a experientei spirituale. Aceasta insamantare va duce la senzatia  pe care o resimtim cu totii astazi, si anume ca fiecare dintre noi are in sine un “spatiu interior”.

CULORILE

In toate religiile, societatile initiatice timpurii si mai recente, apeleaza la culori ca sa usureze transmiterea mesajului. Culorile vorbesc ochilor si inimii, fara sa mai fie nevoie de gandire, judecata sau constructie intelectuala.

Lumina trecat printr-o prisma se descompune in sapte culori: rosu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo, violet.

Culorile rosu, galgen si albastru sunt culori fundamentale. Celelalte sunt compuse , deoarece rezulta din amestecul a doua culori fundamentale.

RUGACIUNE SCURTA

Creatorule, daruieste-mi linistea pentru a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba.

Curajul - pentru a schimba ceea ce pot si intelepciunea pentru a intelege deosebilire intre ele.

OMENIREA - TEMPLUL DIVINITATII

Este evident ca aceasta legenda nu se poate referi la vreo constructie istorica, ridicata in vechiul oras palestinan. Referindune la Biblie ca la o autoritate, vom afla ca acest templu a fost terminat; a fost distrus dupa aceea, contruit din nou si distrus inca o data. Mai mult decat atat, relatarile biblice nu se refera deloc la vreo conspiratie, sau moartea lui Hiram. Pe de alta parte, se afirma in mod clar ca Hiram "a terminat constructia" templului, ca templul a fost inaltat si refacut de fiecare data. Deci este foarte limpede ca trebuie sa tinem separate cele doua istorisiri in minte si sa recunoastem ca realatarea masonica se refera la ceva cu totul diferit de relatarea biblica.

"PARADISUL PIERDUT"

"Paradisul pierdut" este adevaratul subiect la Masoneriei, asa cum este si al tuturor vechilor sisteme ale Misteriilor. Doctrina se focalizeaza si accentuiaza faptele si semnificatia acestei pierderi. Sub valul alegoriei, care ne face cunoscuta intentia de a construi un templu ce nu putea fi terminat din pricina unui dezastru, Masoneria sugereaza faptul ca Omenirea

MOTTO

Fiecare om, in momentele lui de reflectie, realizeaza imperfectiunea sa morala, sau ingnoranta sa sau cunosterea sa limitata. Cu alte cuvinte, este constient de existenta unei deficiente radicale in constitutia sa, care odata descoperita si "umpluta" ar satisface aceasta nevoie de perfectiune, de plenitudine, l-ar "conduce de la intuneric la lumina" si l-ar aseza dincolo de ignoranta si dincolo de atingerea multor boli ce afecteaza trupul fizic si cel subtil.

POTIRUL AMARACIUNII

Orice progres intelectual mareste responsabilitatea morala a omului. Nu se poate pretinde nimic unei fiinte inconstiente; ganditorul isi asumainsa indatoriri cu atat mai mari cu cat avanseaza in cunosterea binelui si raului. Sorbind din cupa cunoasterii, candidatulsimte un lichid rece si dulce, devenit mai apoi brusc amar, isi recapata, intr-un sfarsit, dulceata initiala.

Tot astfel se va petrece si viata lui ca initiat. Nepasarea, caracteristica fiintelor de rand, lui nu ii este ingaduita. Omul luminat nu are dreptul sa traiasca doar pentru sine insusi: el trebuie sa se dedice semenilor si, fara sa se preocupa exclusiv de interesele sale personale, sa poarte povara neimplinirilor celorlalti.

VIITORUL FRANCMASONERIEI

Trebuie sa fii tare necunoscator intr-ale masoneriei sa poti crede ca este o institutie imbatranita, gata sa dispara o data ce-si va indepli partea cea mai importatna a misiunii sale. O cercetare mai amanuntita duce mai degraba la concluzia ca, departea de a fi de la moarte, ea nici n-a apucat sa traiasca, ci a iesit abia din prima sa copilarie. - Nascuta ca institutie mai ieri, masoneria s-a dezvoltat, a crescut, dar inca n-a a tins varsta adulta, care permite fiintelor sa devina stapane pe ele insele.

CABALA

Nu era totul piedut in Evul Mediu. Se produsese o transformare, care mai intai, a povocat o miscare intelectuala de cel mai inalt interes.

In vreme de disputele dogmaitice devizau societatea, mintile cele mai luminate au trecut la studiul stiintific al problemelor religioase. S-a ajuns astfel si la studiul metafizicii religioase a evreilor. Ei credeau ca mostenesc, inca de la Moise, o doctrina secreta care pentru ei era insasi traditia, numita in ebraica Qabbalah. In realitate, erau conceptii provenite in cea mai mare parte din gnosticismul alexandrin si deci preluate din patrimoniul initierilor antice. Qabbalah pune in evidenta astfel concordanta fundamentala a tuturor religiilor. 

Consecinta practica a acestor reverii mistice a fost ideea unei filosofii care sa-i reuneasca pe adeptii tuturor cultelor fara discriminari si fara a-i obliga sa-si  renege propria credinta.

Datorita unor ganditori de forta animati de aceasta idee si care isi dedicau intreaga energie pentru speculatii pe aceasta tema, a aparut o tensiune aparte in climatul spiritual al veacului al XVII-lea.