"PARADISUL PIERDUT"

"Paradisul pierdut" este adevaratul subiect la Masoneriei, asa cum este si al tuturor vechilor sisteme ale Misteriilor. Doctrina se focalizeaza si accentuiaza faptele si semnificatia acestei pierderi. Sub valul alegoriei, care ne face cunoscuta intentia de a construi un templu ce nu putea fi terminat din pricina unui dezastru, Masoneria sugereaza faptul ca Omenirea
constituie adevaratul templu a carui constructie a ajuns sa fie impiedicata, si ca noi, care suntem atat meseriasii, cat si materialul de constructie a ceea ce s-a intentionat sa fie o structura fara egal, ne gasim, datorita unei intamplari nefericite, traind aici, in aceasta lume in conditiile in care secretele autentice ale naturii noastre sunt deocamdata pierdute pentru noi, unde toate puterile sufletului omenesc sunt micsorate de catre limitarile vietii fizice si unde, in timpul uceniciei noastre de incercare si disciplinare, a trebuit sa ne multumim cu un surogat de cunoastere ce provine din simturile noastre imperfecte si limitate.

Dar, in timp ce masoneria pune accentul pe acest mare adevar, ea ne arata de asemenea - si aceasta constituie un obiectiv real, de mare insemnatate - metoda cu ajutorul careaia putem sa recapatam ceea ce pentru noi era pierdut. Ea ne face o promisiune foarte importanta, ca datorita ajutorului divin si al sarguintei noastre, realitatile autentice din care posedam in prezent doar umbrele neclare, ne vor fi inapoiate si ca rabdarea si perseverenta va da dreptul in cele din urma oricarui om de valoare sa ia parte la ele.

In acest sens, Masoneria ar putea deveni pentru noi - asa cum, intr-adevar, a fost intentia celor care au instituit sistemul nostru speculativ din prezent - o filozifie activa pentru cei adusi sub influienta ei. Ea satisface nevoia celor care cerceteaza cu toata seriozitatea scopul si destinul vietii oamenilor. Este un mijloc de initiere intr-o cunoastere demna de incredere pentru cei care simt cunoasterea lor despre viata si calea vietii lor a fost pana in zilele noastre doar o serie de pasi haotici, facuti la intamplare si in conditii inselatoare. Nu fara o motivatie serioasa, catehismul nostru subliniaza ca Masoneria contine "multe si nepretuite secrete". Dar acestea, bineinteles, nu sunt semne formate si simbolice, embleme si cuvinte comunicate ceremonial candidatilor. Ele sunt mai degraba acele secrete pe care le tinem zavorate instinctiv in ascunzatorile sigure ale inimilor noastre, secrete ale lucrurilor bine ascunse ale sufletului, despre care nu vorbim prea des si care din instinct firesc nu se obisnuieste sa fie dezvaluite oricui, ci doar prietenilor si fratilor nostri ca care impartasim acelasi interes in cercetatea problemelor profunde si misterelor vietii. 

Masoneria, este o perpetuare moderna a unor sisteme importante care au existat pentru instruirea spirituala a oamenilor din toata lumea inca de la inceputul timpului. Ratiunea existentei lor care s-a facut deja aluzie - si anume ca omul in starea lui naturala din zilele noastre este imperfect, ca mai devreme sau mai tarziu devine constient de lipsurile si de decaderea lui si simte o nevoie acuta de a invata cum sa le inlature.

Marile religii ale lumii au avut menirea de a-i invata pe oameni, in diferite feluri, aceleasi adevaruri asa cum au facut si sitemele Misteriilor. Invataturile lor au fost intotdeauna duble. A existat intotdeauna o doctrina exterioara, elementara, populara, care a servit la instruirea maselor care sunt insuficient pregatite pentru o cunoastere profunda, si totodata a existat si o doctrina interioara avansata, o cunoastere mai tainica, rezervata mintilor evoluate, la care numai candidatii competentii si pregatiti corespunzator participau voluntar pentru a fi initiati. Fie in vechea Indie, Grecie, Italie, sau in vechiul Egipt, Mexic sau printre druizii din Europa, au existat candva temple pentru cei ce simteau chemarea interioara de a veni sa se supuna unei aspre discipline a trupului si a mintii spre a capata informatii secrete si spre a-si dezvolta facultatile spirituale cu ajutorul proceselor experimentale de initiere, ale caror ceremonii din zilele noastre sunt doar niste copii sterse ale celor din vechime.