Acest titlu a aparut in ziarul The Sunday Times, in februarie 2005. In articol, Sir Martin Rees, astronom regal al Marii Britanii, declara: "In cateva decenii, computerile au evoluat de la stadiul in care erau capabile sa simuleze doar tipare simple pana la cel in care pot crea lumi virtuale detaliate. Daca aceasta tendinta va continua, ne puntem imagina ordinatoare apte sa simuleze lumi mai complicate decat cea in care credemnoi ca traim. Acest lucru ridica o intrebarede natura filozofica: ar fi posibil ca noi insine sa ne aflam intr-o astfel de simulare, iar ceea ce credem noi ca este universul sa fie doar un soi de nisa a cerurilor? Drintr-un punct de vedere, am putea fi si noi insine niste creatii in cadrul acelei simulari."
Ideea generala este ca oamenii de stiinta de prim rang din lumea intreaga sunt tot mai fascinati de extraordinarul grad de finete a detaliilor necasar pentru ca omenirea sa apara si sa se dezvolte, iar acest aspect ii determina sa se intrebe ce anume este real si ce nu.
Pe langa aceste evolutii in plan stiintific, romanele si filmele au reusit intr-o oarecare masura sa ne familiarizeze cu ideea ca ceea ce consideram in mod obisnuit realitate ar putea fi de fapt o "realitate virtuala" Philip K. Dick, probabl primul scriitor care a introdus aceste notiuni in cultura populara, era un bun cunoscator al intelepciunii initiatice privind starile alterate de constiinta si dimensiunile paralele. Romanul sau Do Androids Dream of Electric Sheel? (Viseaza androizii oi electrice?) a fost transpus pe pelicula cu titlul Blade Runner. Alte filme pe aceeasi tema sunt Minority Report (bazat pe un roman a lui Dick), Total Recall, The Truman Show si Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Dar cel mai rasunator succes a fost inregistrat de The Matrix.
In acest din urma film, ticalosii amenintatori supravegheaza din urma lumea virtuala pe care o numim realitate pentru a ne controla, urmarindu-si astfel obiectivele imorale. In parte, aceasta este o reflectare corecta a invataturilor din cadrul societatilor secrete si ale asa-numitelor scoli ale misterelor. Desi toate fiintele care traiesc in spatelevalului de iluzie fac parte din ierarhia emanatiilor mintii cosmice, unele demonstreaza o tulburare ambiguitate morala. Acestea sunt fiinte pe care lumea antica le considera ze, spirite si demoni.
Privind din punctul de vedere al filozofiei ezoterice, ne dam seama ca un set de asemenea extraordinar de echiliblre a fost necesar pentru a face din constiinta noastra subiectiva ceea ce este azi - cu alte cuvinte, pentru a conferi experientei noastre structura pe care o are.
Prin "echilible" nu ma refer doar la o minte echilibrata emotioal, ci la ceva mai profund, ceva esential. Spre exemplu, de ce anume este nevoie pentru a face posibil firul narativ interior, seria de istorii pe care le punem cap la cap pentru a ne forma simtul identitatii, senzatia sinelui? Raspunsul este, desigur, memoria. Doar amintindu-ne ce am facut ieri ma pot identifica pe mine insumi ca persoana care a facut respectivele lucruri. Esential este faptul ca pentru aceasta este necesar un anumit nivel al memoriei, nici mai mare, nici mai mic. Romancierul intalian Italo Calvino, unul dintre numarosii scriitori moderni care au format filozofia mistica a Antichitatii, exprima aceasta idee in mod direct: "Memoria trebuie sa fie suficient de puternica pentru a ne permite sa actionam fara a uita ce anume vroiam sa facem, invata fara a inceta sa fim mereu aceeasi persoana, dar trebuie sa fie totodata suficient de slaba pentru a ne permite sa ne deplasam spre viitor."
Alte echilibre sunt necesare deopotriva pentru a gandi liber, pentru a intretese gandurile in jurul acelui simt central al sinelui. Trebuie sa punem percepe lumea expterioara prin intermediul simturilor, dar la fel de important este sa nu fim coplesiti de senzatiile din mediu, care ar risca sa ne ocupe intregul spatiu mental - in caz in care nu am mai putea gandi si nu ne-am mai putea imagina. Faptul ca acest echilibru exista este cu adevarat extraordinar, asacum este si, de pilda, faptul ca Pamantul nu este situat nici prea departe, nici prea aproape de Soare.
De asemenea, avem capacitatea de a ne depalsa punctul focal al constiintei in cadrul viatii noastre interioare, aidoma cursorului pe ecranul unui computer. Drept rezultat, dispunem de libertatea de a alege la ce anume sa ne gandim . Daca nu ar exista acest echilibru perfect intre atasarea si detasarea de impulsurile interioare si de perceptiile din lumea exterioara, dumneavoastra, in momentul de fata, nu ati avea libertatea de a va desprinde atentia de pagina pe care o cititi si de a va gandi la cu totul altceva.
Si astfel, daca elementele si conditiile fundamentale ale constiintei umane nu ar fi caracterizate de acest exceptional set de echilibre si corelatii, noi nu am avea libertatea de a gandi si actiona dupa bunul plac.
Este greu de explicat acesta structura a constiintei care face posibile libertatile emintite, oportunitatile de a alege sa procedam asa cum trebuie, de a evolua si a ne dezvolta devenind oameni buni - uneori chiar eroici - daca nu am crede in providenta - astfel spus, daca nu am crede ca asa a fost scris sa fie.
Stiinta actuala incearca sa impuna o imaginatie ingusta, reductiva, a constiintei, straduindu-se sa ne convinga de caracterul ireal al elementelor - uneori persistente - pe care nu le poate explica. Din randul acestora fac parte forta misterioasa a rugaciunii, premonitiile, senzatia ca esti privit, telepatia, experientele in afara corpului, coincidentele si alte fenomene pe care stiinta moderna le inghesuie intr-un ungher obscur.
Si, ceea ce este mult mai important, in aceasta dispozitie reductiva a sa, stiinta refuza sa accepte ceea ce experienta umana recunoaste - respectiv, ca viata are un sens. Unii savanti neaga chiar si faptul ca merita sa ne intrabam daca viata are sens sau nu.
Multi dintrea cei mai inteligenti oameni care au trait in aceasta lume au devenit adepti ai filozofiei ezoterice. De fapt, eu cred ca fiecare om inteligent a incercat, la un moment dat in viata, sa afle cate ceva despre ea. Este un impuls firesc al fiintei umane acela de a se intreba daca viata are vreun sens, iar filozofia ezoterica este cea mai bogata, cea mai profunda si mai cuncentrata suma de idei pe aceasta tema.
Uneori lucurile spaca de sub control, iar viata pare lipsita de sens. Alteori, viatile noastre lasa impresia ca au o semnificatie. Exista situatii, spre exemplu, cand existenta noastra pare ca o ia pe drum dresit : ratam un examen, peirdem un loc de munca sau incheiem o relatie sentimentala. Apoi insa, ca urmare a acestei aparente turnuri gresite, ne gasim adevarata vocatie ori sufletul pereche. Sau - un alt exemplu - cineva hotaraste in ultimul moment sa nu se imbarce intr-o cursa aeriana, iar apoi avionul se prabuseste. Cand se intampla asemenea lucruri, putem avea senzatia ca "cinva acolo sus" are grija de noi , ca pasii ne sunt indrumati. De asemenea, putem resimti in mod acut caracterul fragil al viatii - cat de usor situatia ar fi putut fi alta, daca nu ar fi existat un impuls aproape imperceptibil, parca venit din alta lume.
In mod similar, acea parte a noastra "cu piciorele pe pamant", arointata spre abordarea stiintifica, poate considera o coincidenta drept o corelare intamplatoare a unor evenimente interconectate, insa uneori, in inima noastra, banuim ca totusi coincidentele nu sunt doar rodul intamplarii. Cateodata nu se pare ca acea coincidenta constituie o aluzie, una extrem de fina, la un inteles ascuns, profund, dincolo de confuzia viatii de zi cu zi.
Si uneori constatam ca, atunci cand orice speranta pare a fi pierduta, dincolo de disperare se afla cu adevarat fericirea, sau ca in sanul urii se ascunde samanta iubirii. Fericirea este privita in prezent in stransa conexiune cu dragostea de tip sexual, astfel ca adesea atunci cand ne indragostim traim mai pregnant senzatia ca "asa a fost SCRIS sa fie".
Recent oamenii de stiinta de prim rang au fost citati in mod frecvent afirmand ca stiinta se afla pe punctul de a descoperi explicatia - sau sensul - tuturor fenomenelor si evenimentelor din viata si din univers. Aceste declaratii sunt facute de abicei in relatie cu "teoria stringurilor", o teorie, se spune, care va fi formulata cat de curand si va include toate fortele din natura, combinand legile gravitatiei cu fizica lumii cuanticce. Atunci vom putea corela legile rezonabile ce guverneaza obiectele percepute cu comportamnetul mult defirit al fenomenelor de pe taramul subatomic. Odata ce aceasta teorie va fi formulata, vom intelege tot ce este de inteles cu privire la structura, originile si viitorul cosmosului. Astfel vom cunoaste tot ce exista fiindca, sustin teoreticienii, altceva nu exista.
In prezent suntem indemnati sa dam uitarii marile intrebari privind viata si moartea. De ce suntem aici? Ce sens are viata? Asemenea chestiuni sunt lipsite de rost, ni se spune. Tot ce trebuie sa facem este sa ignoram si sa mergem mai departe. Si astfel pierdem din vedere cat de uimitor este insusi faptul de a fi viu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu