"LICHT, MEHR LICHT.." - Johann Wolfgang Goethe
"Iluminarea este sfârsitul suferintei." - Buddha

Deoarece din suflet forma trupului se ia,
Si sufletul e forma ce trupul isi formeaza

vineri, 18 decembrie 2009

Paralelismul universelor si divinitatea de fapt

Fizicienii au demonstrat paralelismul universelor d.p.d.v. a fenomenului fizic si matematic.
Insa ma gandesc - oare aceste universe nu ar fi o imaginatie a unui individ in parte? Prin individ se subantelege spirit, energie suprema, divinitate, cum dorit asa numitii. Adica fiecare entitate si-a creat universul sau cu personajele imaginare proprii, dar reale in aceasta imaginatie si care se comporta independent de gandirea celei entitati care creiaza aceasta quazi-realitate, pseudo-materie, de la prima vedere, insa chiar daca scenariu estel asa(ipotetic vorbind), atunci, totusi, subconstientul imaginatiei noastre modeleaza comportamentul celor din jurul nostru. Ca sa ni se para noua ca ei sunt intependenti de ceea ce vrem noi sa vedem, auzim, simtim.
Si aici imi aduc aminte vorbele lui Iisus Hristos care zicea ca Dumnezeu este in noi insine !
Deci poate constiinta noastra ne creeaza imaginea unor celebri intelepti care ne face sa intelegem ce suntem defapt, facand aluzii alegorice. Astfel de aici rezulta ca Dumnezeu suntem noi insine si El este Noi, fiecare din noi, dar nu cel pe care ne invata dogma crestina sau alte dogme monoteiste.
Multe nu pot sa-mi explic inca - simt ca ma impotmolesc in ganduri. Cert este ca aceasta ipoteza poate fi adevarata. Sa ne aducem aminte de unele fraze filosofice spuse de marii intelepti ai omenirii, care le auzim sau le citim uneori, si spun: "nu cauta problema in altii - totul este in tine" sau "daca vrei sa schimbi lumea - schimba-te pe sine insuti", sau "cunoaste-te pe tine insuti" si multe alte maxime celebre.
Ma intreb, ca daca toate acestea sunt modelate de constiinta noastra si toti acesti invatati, intelepti, luptatori, filosofi, intemeietori de religii, etc.. - sunt doar o imaginatie a unei posibile vieti materiale, a unei entitati care ar dori sa arate asa cum ne vedem sau a aratat asa candva.
Si iata daca este aceasta ipoteza adevarata, atunci imaginativa cate entitati sunt langa noi de acelasi fel, care isi au propria-i imaginatie si care isi creiaza propriul sau univers cu propriii sai actori.
Iata cum as mai putea explica ipotetic paralelismul universelor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu