Francmasoneria

Nici forta, nici cerinta nu sunt eterne... Atunci ce poate regenera poporul cazut in dezordine? Nimic altceva decat stapanirea masurata a ratiunii... Idealul F. M. consta in a construi pe nesimtite o republica universala si democrata a carei regina va fi ratiunea, iar consiliul suprem, adunarea inteleptilor. In virtutea principiului care a prezidat la nasterea Francmasoneriei, ea va putea, bazandu-se nu pe voia Marelui Arhitect Al Universului (Dumnezeu), sa dea viata moralei si bunei credinte poporului.

MANIFESTARILE SACRUlUI

După cum spunea Mircea Eliade „Manifestările sacrului ontologic crează lumea... ierofania descoperă „punctul de referinţă” absolut, un anumit „centru”... Din acest motiv omul religios tinde să se plaseze în „Centrul lumii”. Pentru a trăi în centrul lumii el trebuie creat... (M.Eliade „Sacru şi profan”). Pentru noi, copiii Moldovei, simbolul taurului şi mitul despre zimbru şi Dragoş este aceeaşi manifestare a centrului ca şi capul marelui zeu celtic Bran îngropat sub Londra şi care o protejează, ca templul lui Bel în Babilonul antic şi legenda construirii templului din Ierusalim de către Solomon în vechiul regat al Israelului, ca legenda lui Hiram pentru masonii din întreaga lume, deoarece simbolul taurului nostru actualizează, arătînd protectorul nostru, zeul, iar simbolul său reprezentat printr-un taur-zimbru codifică mitul si legitimeaza spaţiul nostru istoric. Taurul descoperă acest centru şi pentru noi el este aici, pe pămîntul Zimbrului, protectorul codrilor milenari.

Plansa de arhitectura - "NEBUNUL"

Cuvintele din această planşă de arhitectură pregătită în mod expres vor reprezenta puterea de unire a lanţului dintre două planşe, una cu sens introductiv urmează să o prezint.

Am fost şi noi cândva profani, evident nu vom comenta ce înţeleg profanii prin nebun. Limbajul profan (obişnuit, curent, superficial) are tendinţa de a limita cunoaşterea lucrurilor (obiecte, fiinţe, concepţii, idei, definiţii etc.) doar la suprafaţa lor, la forma lor, la reprezentarea lor imediată, directă, cea mai simplă, la corpul lor tangibil, ignorând total sau parţial – fondul: spiritul, esenţa acelor lucruri.

În sfera simbolismului, termenul nebun are o conotaţie complexă, profundă, ezoterică, ce nu poate fi atinsă decât prin revelaţie. Doar aşezaţi sub aripa înţelepciunii – dobândită prin iniţiere – putem accede la misterioasa esenţă a nebunului.

Adeseori – pentru lumea profană – omul inspirat, artistul, profetul, înţeleptul, filozoful, iniţiatul par nişte nebuni. Pentru că ei nu se încadrează în tiparele înguste şi meschine ale aşa zisului normal. Pentru că ei evadează din ţarcul măruntelor obişnuite, încercând sa înţeleagă rostul suprem al omului pe Pământ. Pentru că ei sparg în bucăţi mici comportamentului banal şi rutinat al oamenilor, încercând să le spună că Adevărul nu este etern, ci el trebuie căutat şi descoperit permanent în gândurile, cuvintele şi faptele noastre.

Omului simplu – celui care nu cunoaşte altă regulă decât aceea a bunului simţ – înţeleptul îi apare drept un ciudat, un nebun. Nebunul se găseşte în afara zidurilor raţiunii obişnuite, în afara măruntelor obişnuinţe. În spatele cuvântului nebunie – în sens ezoteric – se ascunde, de fapt, un alt cuvânt: transcendenţa.

Savantul Amadou Ba Hampte, relatează în documentul „Kaidara” (fondul UNESCO) o interesantă şi semnificativă legendă populară din cultura arabă: „Există în lumea profană, trei feluri de nebuni: acela care avea totul şi pierde brusc totul; acela care nu avea nimic şi dobândeşte brusc totul; şi, în sfârşit, bolnavul mintal”. În lumea ezoterică nu există decât un singur nebun: iniţiatul; adică, acela care sacrifică totul pentru a dobândi înţelepciunea.

Profanul – după ce a citit câteva biblioteci – îşi închipuie că a făcut cultură. Nebunul (iniţiatul) defineşte cultura ca fiind ceea ce a rămas, după ce a uitat totul. Profanul consumă cultură, nebunul produce cultură.

Profanul are gânduri sedentare, rânduite frumos – precum cutiile de conserve pe rafturile unei cămări – în interiorul cetăţii. Nebunul nu are astâmpăr, gândurile lui umblă, se agită, se mişcă permanent: merg înainte. Profanul este un simbol htonian (al pământului). Iniţiatul este un simbol solar. El calcă peste teritoriile virgine ale cunoaşterii, dincolo de cetatea pământului.
(R:.L:.Genesis, Aprilie 2011)

LEGILE UNIVERSALE (Principiile Adevarului)

1. Legea Mentalismului: Totul este spirit, universul este mental.
2. Legea Corespontentei: Ceea ce este sus este si ceea ce este jos, Ceea ce este jos este si ceea ce este sus.
3. Legea Vibratiei: Nimic nu este in repaus, totul se misca, totul variaza.
4. Legea Polaritatii: Totul este dublu, orice lucru are doi poli, totul are doau extreme, asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie, polii opusi au o natura identica insa de valori diferite, extremele se ating, toate adevarurile nu sunt decat semiadevaruri, toate paradoxurile pot fi conciliate.
5. Legea Ritmului: Totul se scurge inauntru sau in afara, orice lucru are durata sa, totul evoluiaza apoi degenereaza, balansul pendulei se manifesta in toate si masura oscilatiei sale la dreapta este asemanatoare cu masura osicilatiei sale la stanga, ritmul este constant.
6. Legea Cauzei si Efectului: Orice cauza are efectul sau, orice efect are o cauza, totul se intampla conform Legii, hazardul nu este decat un nume dat unei legi necunoscute, sunt numeroase planuri ale cauzalitatii insa nimic nu scapa Legii. Actiune si reactiune.
7. Legea Genului: Este un gen in toate lucrurile, totul are principiile sale, Masculin si Feminin, genul se manifesta pe toate planurile.

SOCIETĂŢILE SECRETE ŞI INIŢIAŢII .

Inceputurile instituţiilor omeneşti

Daca facem abstracţie de familie, considerata anterioara oricăror formaţiuni sociale propriu-zise, care ar fi cea mai veche forma de asociere permanenta a oamenilor? După datele etnografiei, cercetatorii răspund ca este vorba despre gruparea bărbaţilor adulţi în societăţi secrete. Cei care au preluat asupra lor interesele comune, ale tribului au avut tendinţa fireasca de-a se aduna pentru a discuta si a lua împreuna hotărâri, având grija sa se reunească departe de femei, copii si străini. Ei au interzis accesul în locurile lor de adunare persoanelor cărora nu le recunoşteau dreptul de a participa si cu timpul, aceste întruniri au dobândit un caracter sacru, ca şi in incinta în care se desfăşurau. Vedem aici originea Templului, locul de unde profanii sunt excluşi (pro fanum: în faţa templului).