PIATRA

În toate civilizaţiile vechi, piatra este un simbol al permanenţei, al stabilităţii şi al durabilităţii; templele lumii antice, obiectele rituale, stelele funerare şi obeliscurile sînt din piatră. Templul nu era accesibil profanului, sau celui care schimba în profan tot ceea ce atingea. În Egiptul antic piatra primordială era suportul simbolic al întregii construcţii: “În fundaţii sînt aşezate simboluri precum echerul, nivela sau pietrele preţioase. Aceste simboluri nu sînt destinate văzului oamenilor, ci asigură stabilitatea spirituală a edificiului care se bizuie în întregime pe funcţii creatoare.

CELE SAPTE ARTE LIBERALE

In antichitate, artele liberale desemnau educaţia adecvată pentru o persoană liberă. "Artele liberale" erau deja numite astfel în educaţia formală pe timpul Imperiului Roman; de exemplu, Seneca cel Tânăr discuta artele liberale în educaţie din punctul de vedere al stoicilor critici în Epistola Morala 88.

SOLOMON - Intelepciune

Intelepciunea adevarata; indemn spre dreptate, fara care nu este intelepciune.

1. Iubiti dreptatea, judecatori ai pamantului; cugetati drept despre Domnul si

cautati-L cu inima smerita,

2. Caci El Se lasa gasit celor care nu-L ispitesc si Se arata celor care au

credinta in El.

3. Intr-adevar, cugetele viclene departeaza de Dumnezeu, si puterea Lui, cand Il

ispitesti, mustra pe cei fara de minte.

4. Intelepciunea nu patrunde in sufletul viclean si nu salasluieste in trupul

supus pacatului.

Sarbatori Fericite !!!

TOLERANTA

Pe drept cuvant, toleranta este considerata ca una din principalele virtuti ale francmasonului. Francmasoneria a practicat-o in mod spontan, inainte ca filozofii Luminilor sa o teoretizeze si chiar in contextul istoric al unei societati care era departe de a fi laica. Intr-o societate laica toleranta - cel putin toleranta religioasa - este impusa de lege, prin faptul ca aceasta, prin insesi principiile sale, pune toate religiile pe picior de egalitate si face din religile o forma de abordare supusa (evlavie, religiozitate, pietate) strict personala. Fara a pune din nou in discutie laicitatea care a intervenit in unele societati contemporane dezvoltate din punct de vedere material, se poate doar observa ca, intr-o astfel de societate, aceasta toleranta ramane pentru multi oameni un comportament exterior: se abtin de la acte de intoleranta fie prin indiferenta, fie prin teama de legea care le reprima. Inmultirea alarmanta a actelor de intoleranta in societatile ce se denumesc "civilizate" ori "democratice", in ultimii ani, dovedeste ca intoleranta este intotdeauna gata sa ridice capul, atunci cand ignorantii si mediocrii sunt tolerati. Pe de alta parte, intoleranta nu este monopolul credinciosilor: exista in societatea contemporana - tocmai datorita premiselor ei laice - o neintelegere vizavi de problema religioasa care genereaza in individ o forma de intoleranta intelectuala, cu atat mai grava cu cat ea afecteaza persoane care de cred scutite de viciul intolerantei, din simplul motiv ca nu sunt credincioase.

Adevarata toleranta este o atitudine interioara devenita  mod de viata autentic al perosanei masonului. Ea se sprijina de respectul fata de om, fata de libertate, fata de specificul inaintarii intelectuale si spirituale a fiecaruia. Numai  o astfel de atitudine interioara poate fi o baza solida  pentru un comportament exterior. Toleranta masonica este o consecinta a caracterului fundamental personal al masoneriei. Masoneria asteapta de la fiecare sa descopere si sa realizeze in el insusi adevarul si este constienta de faptul ca, daca un astfel de proces poate si sprijinit si ghidat, el nu ar putea fi fortat, solicitat sau impus persoanei masonului de cate alta perosana.

Pe de alta parte o autentica toleranta  nu ar putea proveni din indiferenta. Omul indiferent nu devine tolerant, pentru ca el isi refuza raspunderea optiunii si ocazia sa-si puna la incercare toleranta. Masoneria este constienta de propriile principii, de ceea ce este si de ceea ce nu este ea. Importanta pe care o acorda tolerantei merge mana in mana cu fermitatea respectarii aspectelor ei esentiale. Conditiile restrictive pe care le pune  la primirea membrilor ei nu sunt decat expresia acestei constiinte si a acestei fermitati, si ele nu implica nici un dispret fata de  cei care nu satisfac aceste conditii. Adeziunea la masoneria este un act liber si responsabil. Candidatii sunt informati in mod sincer despre conditiile la care ea se  supune si, in definitiv, le ramane lor sa-si dea seama, atunci cand  nu indeplinesc aceste conditii, ca masoneria nu este calea pe care prebuie sa o urmeze.